Buna-Vestire, cunoscută drept cea mai veche sărbătoare a Sfintei Fecioare Maria, a fost recunoscută de către tradiția orală într-un mod corespunzător importanței ei. Se spunea că, dacă macină cineva făină în această zi, și din făina măcinată face mămăligă pe care o aruncă peștilor, aceștia nu o mănâncă. Așa de mare era considerat păcatul de a lucra în ziua de Buna-Vestire, după cum ne învață tradiția populară. În această zi din Postul Paștelui este dezlegare la pește. Buna Vestire, cunoscută și sub denumirea populară de Blagoveștenia, este o sărbătoare creștină deosebit de importantă care se celebrează pe 25 martie în fiecare an.
Sfântul Arhanghel Gavriil i-a adus vești Sfintei Fecioare Maria despre nașterea miraculoasă a Fiului lui Dumnezeu, despre faptul că va deveni mama lui Dumnezeu Întrupat. Este un praznic care își are rădăcinile adânci în tradiția creștină și este prima sărbătoare a Maicii Domnului confirmată în documente istorice. De-a lungul timpului, data sărbătoririi Bunei Vestiri a variat, fiind marcată inițial în ajunul Bobotezei sau pe 18 decembrie în unele regiuni ale Bisericii Apusului.
Pe 25 martie, credincioșii au dezlegare la pește. În această zi, există tradiția ca pe pragul casei să se presare pâine și sare pentru hrană îngerilor. Bătrânii care observau mersul timpului, prevesteau că, dacă în ziua de Blagoveștenie vremea este capricioasă, la fel va fi și de Paște. Gospodinele, în dimineața acestei mari sărbători, tămâiau via, pomii din livadă, vitele din gospodărie, casa, curtea și ograda pentru a alunga molimele și duhuri rele. Etnologul Simion Florea Marian amintea faptul că, potrivit acestei credințe ”focul din oală atrage căldura verii, tămâia alungă și depărtează șerpii de pe lângă casă, iar focul de sub pomi dezmorțește și readuce în fire organele nutritive deja pierdute”.
Superstiții de Ziua cucului
Buna Vestire era cunoscută în tradiția populară ca Ziua cucului. Se spunea că în această zi, cucul revine la forma sa inițială, după ce pe perioada iernii se transformase în uliu. Toți oamenii satului de altădată așteptau să audă cucul cântând. Ei se pregăteau pentru această zi astfel: trebuiau să aibă bani în buzunar atunci când auzeau cucul cântând, să nu fie flămânzi, și să nu fie supărați.
Se crede că, în această zi, cucul poate prevesti câți ani poate trăi omul. Prin unele sate, cântecul cucului semnifica pentru fete și flăcăi, numărul anilor până la căsătorie. Se crede că venirea concomitent a mai multor cocostârci anunță o primăvară ploioasă și chiar furtunoasă.
Obiceiuri pierdute de Buna Vestire
Prin unele sate, de Buna Vestire se scoteau din nou stupii, ca și la Alexii, pe 17 martie. Mai înainte, era trimis un copil în pielea goală, să umble în jurul lor cu o lumânare rămasă de la Paștele trecut, pentru a le merge bine albinelor. În zorii zilei, se înconjura casa cu tămâie aprinsă, ca să nu se apropie șerpii de ea. Un obicei mai rar întâlnit era să se aprindă focuri prin livezi, tot ca la Alexii, pentru ca pomii să rodească.
Obiceiuri în prima săptămână a Postului Mare
Sâmbăta Cailor lui Sântoader sau Sâmbăta Colivelor se prăznuiește în prima sâmbăta din Postul Mare. În aceasta zi se cinstește Sfântul Teodor Tiron, cel care a oprit creștinii să mănânce alimentele de post ce fuseseră stropite cu sângele de la jertfele ritualurilor păgâne. Sfântul a recomandat credincioșilor să mănânce grâu fiert. Această mare sărbătoare, cunoscută și ca Sâmbăta Colivelor, era pregătită de creștinii de altădată, încă de joi, adică cu două zile înainte.
Joia Iepelor, prin pedepsele pe care le impunea celor ce nu respectă ziua, era o anticipare a marii zile consacrate Cailor lui Sântoader („cine nu se spală pe cap și lucrează, îl omoară iepele cu copitele“). În această zi nu se cosea, crezând că este pericol să te înțepi cu acul. Se credea că cine respectă această zi, va fi ferit de durerile de stomac și înlesnește femeilor nașterile. Se credea că, acele dintre femei ce n-au serbat Joia Iepelor, au născut în cu dureri grele. Prin multe sate, Joia Iepelor era sărbătorită de femeile tinere. Cine lucrează în această zi se spunea că poartă sarcina un an.
Tradiții în Vinerea Sântoaderului sau Vinerea Furnicilor
În ajunul Sâmbetei Colivelor țăranii de altădată, mai ales femeile, nu torceau și nu făceau treburi grele. În această zi se hrăneau vitele cu sare descântată pentru a fi ferite de rele și deochi. Se ținea și pentru ca furnicile să nu mănânce rădăcinile porumbului și ale altor plante, când acestea sunt tinere. Această zi era dedicată și ritualurilor de dragoste. Dis de dimineață, feciorii și fetele mergeau înainte de răsăritul soarelui pe deal. Aici căutau rădăcina unei plante-iarba-vântului, apoi căutau iederă și popâlnic, o plantă din care se făcea un ceai bun pentru tuse.
Ei le scoteau din pământ, și în locul lor puneau pâine și sare, ca să fie sănătoși și să găsească leac pentru orice boală ar avea de-a lungul anului. Tradiția din multe sate spune că în această zi se duce coliva la sfințit la biserică. Grâul din această colivă era considerat bun de gustat contra frigurilor și peste tot anul.
Sâmbăta Sântoaderului sau Sâmbăta colivelor
Sântoader este unul dintre sfinții cei mai bine reprezentați ai calendarului popular. El este unul din păzitorii soarelui pe drumul pe care acesta îl face pe bolta cerească, un cavaler impasibil însoțit de o herghelie de cai sălbatici. Se credea că Sf. Teodor a omorât un năprasnic șarpe, care îngrozise lumea, iar țăranii spuneau că Sântoader ține pe dracul de păr.
În ziua de Sf. Toader copiii se scaldă, și în scăldătoare se puneau pietricele și flori de fân, ca să fie sănătoși ca piatra și drăgăstoși ca florile. Sâmbătă sătenii coceau colăcei cu flori, care se numeau brândușei. Aceștia erau oferiți de pomană pentru sufletul celor morți. Se împărțeau lumânări pentru sănătate.
În această zi se mânca porumb sau grâu fiert. Din sâmbăta Sfântului Teodor Tiron și până la sâmbăta săracului Lazăr, în fiecare sâmbăta este orânduit în Biserica Creștin-Ortodoxă să se facă slujba pentru pomenirea celor adormiți. Pentru sufletele lor, drept milostenie, se aduc jertfe curate de pâine, vin și coliva.
Pomenirea celor morți prin Sfintele Slujbe și pomenile oferite săracilor semnifică aducerea sufletelor lor înaintea lui Dumnezeu și mijlocirea pentru iertarea păcatelor lor. Este o dovadă concretă a faptului că iubirea este mai puternică decât moartea. Coliva este un simbol profund în tradițiile creștin-ortodoxe, reprezentând speranța în Înviere și viața veșnică. Grâul, din care este făcută coliva, este un simbol al vieții și al renașterii, iar semințele și aromele cu care este împodobită reprezintă atât virtuțile sfinților sau ale celor adormiți și frumusețea vieții veșnice. Este o expresie a credinței și a speranței că cei adormiți vor dobândi viața veșnică.
